Cea mai mare, cea mai scumpa si cea mai grea (da, ati citit bine, cea mai grea) cladire administrativa civila din lume se afla în Romania. Ati ghicit „din prima”, nu-i asa?. Intr-adevar este vorba despre Casa Poporului sau Casa Republicii, imensa constructie din partea centrala a Bucurestiului (sector 5) careia in ziua de azi i se spune Palatul Parlamentului, sintagma „Casa Poporului” fiind scoasa oficial din uz si din vocabularul celor care fac ghidajul, deoarece se considera, probabil, ca este perimata, desi istoria nu opereaza cu astfel de termeni.

 

Edificiul-mamut are o lungime de 270 metri, o latime de 245 metri, înaltime de 86 metri (peste cota 0), adancime de 92 metri, sub nivelul solului si o suprafata construita la sol de 66.000 metri patrati, putand fi vazut din orice punct al Bucurestiului.

 

Casa Poporului Bucuresti

Cladirea de proportii uluitoare se afla intr-un top al superlativelor. Are o suprafata desfasurata de 330.000 m², motiv pentru care se inscrie pe locul al doilea in „Cartea Recordurilor” la capitolul „Cladiri Administrative”, dupa cladirea Pentagonului, fiind insa cea mai imensa cladire administrativa civila din lume. Din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai sai, se situeaza pe al treilea loc in lume, dupa cladirea de asamblare a rachetelor spatiale de la Cape Canaveral din Florida si dupa piramida lui Quetzalcoatl din Mexic. Imensa cladire depaseste cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt.

Eforturile materiale si durerea care au stat la baza acestei cladiri-mamut sunt pe masura imensitatii sale: uriase. Mai ales durerea, deoarece ea nu poate fi cuantificata nici in kilometri, nici in tone. Odata ce ideea de a construi o cladire megalomanica a incoltit in capul lui Nicolae Ceausescu, totul a inceput, in anul 1980, cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al Capitalei si relocarea a peste 40.000 de oameni din aceasta zona. Asadar, destinele a 40.000 de oameni au fost bulversate, anii lor de viata petrecuti in acele locuri si amintirile lor au fost facute praf de catre buldozere si excavatoare. Odata cu locuintele oamenilor au disparut definitiv sub moloz cartierul Izvor-Uranus, cladiri cu istorie, precum Spitalul Brancovenesc, Arhivele Nationale, precum si Stadionul Republica.

Insa cum a aparut ideea constructie, simbol al megalomaniei? Dupa devastatorul cutremur din 1977, soldat  cu imense pagube materiale si umane (peste 1.500 de morti, dintre care 1.424 numai in Bucuresti, si în jur de 35.000 de cladiri distruse), Nicolae Ceausescu, aflat in noaptea fatidicului eveniment (3 martie) intr-o vizita oficiala in Nigeria, alaturi de consoarta sa, a ordonat reconstruirea Bucurestiului. „Reconstructia” era gandita ca o replica a orasului-stat Phenian din Coreea de Nord, organizand in acest sens un concurs international, intre anii 1978-1979. Tot atunci a incoltit si ideea construirii Casei Poporului, o imensa cladire, ridicata într-un loc strategic, pe cel mai inalt punct al Bucurestiului, Dealul Arsenalului, capabila sa faca fata unui bombe atomice, prin adaposturile subterane. Initial proiectul i-a fost incredintat fara concurs lui lui Cezar Lazarescu.

 

In 1979, Ceausescu a vrut sa verifice daca a facut alegerea corecta. Se pare ca nu o facuse, dupa ce arhitectii convocati au aratat minusurile proiectului care demarase deja prin turnarea unei parti din fundatie. Dupa un concurs ce a durat aproape patru ani, o tanara nascuta in 1949 la Sighisoara, absolventa de liceu german, si care nu demult terminase Facultatea de Arhitectura „Ion Mincu” din Bucuresti, Anca Petrescu, a castigat postul de arhitect sef al celui mai controversat proiect construit pana acum în Romania. Despre aceasta tanara s-a crezut multa vreme ca este nepoata Elenei Ceauseascu, deoarece purta numele de domnisoara al celei mai temute femei din Romania. Pe 30 octombrie 2013, Anca Petrescu, care a fost si deputat de Mehedinti, pe listele Partidului Romania Mare, a incetat din viata in urma unor complicatii survenite dupa accidentul de masina din 5 august 2013, petrecut langa Timisoara.

Oficial, constructia a inceput in anul 1984, pe 25 iunie, atunci cand sotii Ceausescu au turnat primul cancioc de ciment si au pus la temelie sulul de hartie care face dovada „ctitoririi”. Insa, in realitate, lucrarile au demarat cu un an mai devreme, motivul fiind tinut multa vreme ca secret de stat, deoarece in anul 1983, la 22 de metri adancime sub ceea ce urma sa fie Casa Poporului, se construise un adapost antiatomic. In 1983, Anca Petrescu avea 34 de ani si conducea cel mai mare santier al tarii.

 

Santier Casa Poporului Bucuresti

Iata insa ce era scris pe declaratia „ctitorilor”, pusa la fundatiile „oficiale” ale edificiului. „Astazi, 25 iunie 1984, în al patruzecelea an al aniversarii revolutiei de eliberare si afirmare nationala, de dezvoltare libera si independenta a Romaniei, am început lucrarile la Casa Republicii si Bulevardul Victoria Socialismului, mandre si luminoase ctitorii ale acestei epoci de adanci transformari revolutionare, constructii monumentale ce vor dainui peste veacuri, ca o impresionata marturie a vointei locuitorilor Bucurestiului, a întregului popor roman, menita a conferi demnitate si maretie Capitalei tarii, patriei noastre socialiste, Romania”.

Resurse folosite

Pentru realizarea monumentalei Case a Poporului s-au folosit cantitati uriase de materiale de constructie. Cifrele, asa cum apar pe site-ul dedicat acestei institutii, www.casapoporului.ro, sunt de-a dreptul uluitoare: 1.000.000 m³ de marmura, 5.500 de tone de ciment, 20.000 de tone de nisip, 7.000 de tone de otel, 1.000 de tone de bazalt, .500 m² de piele, 900.000 m³ de esente de lemn, 3.500 de tone de cristal, 200.000 m³ de sticla. În plus, s-au folosit 2.800 de candelabre si 220.000 m² de covoare.  Toate materiale folosite la ridicarea Casei Poporului sunt romanesti. 200 de arhitecti si aproximativ 20.000 de muncitori au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi, pentru ridicarea imensei cladiri.

In 1989 costurile cladirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari americani iar în 2006 la 3 miliarde de euro. Din 1994, aici functioneaza Camera Deputatilor, iar din 2004 s-a mutat in cladirea-mamut si Senatul Romaniei.

Cladirea Palatului Parlamentului are aproximativ 1.000 de încaperi, dintre care 440 birouri, peste 30 sali si saloane, patru restaurante, trei biblioteci, doua parcari subterane, o sala de concerte. Dupa 1989, somptuoasele sali si saloane au fost denumite pentru a evoca personalitaţi sau evenimente importante în istoria ţarii. Imensele covoare din aceste sali au fost lucrate la Cisnadie din lana, din piese mici. Se spune ca si multe au fost cusute sau tesute pe loc, în fiecare sala.

 

Palatul Parlamentului Bucuresti

Intretinerea Casei Poporului este foarte costisitoare. Desi totul pare a fi gandit „ca la carte”, spunandu-se ca la baza realizarii grosimilor zidurilor si a geamurilor au fost facute calcule speciale, pentru a reduce pierderea de caldura, se pare ca lucrurile nu stau asa. Consumul de energie electrica este colosal, iar pierderile de caldura, pe timpul iernii, sunt pe masura. Totusi, s-ar spune ca modernitatea nu-i prieste Casei Poporului, dand doar exemplu faptul ca inlocuirea becurilor din candelabrele de cristal cu unele economice anuleaza efectul special pe care l-ar fi dat irizatiile cristalului.

Program de vizitare

Pentru a vizita Casa Poporului este indicat sa va faceti o programare si sa aveti la dvs o carte de identitate. Conform site-ului www.casapoporului.ro, taxa de vizitare este de 15 lei, iar pensionarii, elevii si studentii au acces gratuit, dar trebuie sa prezinte la intrare carnetul de elev, student, respectiv talonul de pensie. Vizitele se fac in fiecare zi, intre 10.00 si 16.00, individual sau in grup. Tot pe site-ul cladirii se precizeaza ca „centrul educational organizeaza un program de vizite educative la Camera Deputatilor, destinat, cu precadere, copiilor si tinerilor.

 

În afara turului obisnuit de vizitare al Palatului Parlamentului, pe parcursul acestor vizite, grupurile de tineri primesc informatii despre modul de functionare a Camerei Deputatilor, procesul de vot si reprezentare, rolul deputatilor sau procesul legislativ si se pot familiariza cu dezbaterile parlamentare prin asistarea la dezbaterile din plen”. De asemenea, se mai precizeaza ca „scolile, gradinitele, liceele si facultatile, dar si alte institutii de învatamant si educatie pot solicita programari pentru vizitele educative la Camera Deputatilor pentru grupuri de maximum 50 de elevi/tineri. Grupurile trebuie sa fie insotite, obligatoriu, de un cadru didactic.

Reguli pentru vizitatori

 

Vizita Casa Poporului Bucuresti

Vizitatorii Palatului Parlamentului, cum i se spune in prezent Casei Poporului, trebuie sa respecte niste reguli stricte. Astfel, ei sunt atentionati ca parasirea cu intentie a traseului turistic este considerata „...patrundere, cu incalcarea normelor legale de acces, in sediul unei autoritati publice centrale ...” administrativa civila din lume se afla în Romania administrativa civila din lume se afla în Romania si se pedepseste conform prevederilor art.2, pct.15 din Legea nr.61/1991, republicata. Mai mult decat atat: este interzis accesul în ascensoare, este interzis fumatul în incinta Palatului Parlamentului, este interzisa parasirea grupului de vizitare, este interzisa deteriorarea bunurilor, este obligatorie pastrarea curateniei si este obligatoriu ca ecusonul sa fie purtat la vedere!

 

 

 

 

 

 

 

 

Echipa Vilegia


Blog | Harta Site | Vilegia Turism, Bd Tomis, Nr 269, Bl T4A, Ap.1, Constanta, 0341 418 410 | Copyright © 2016