Constanta a fost dintotdeauna binecuvantata datorita deschiderii sale la Marea Neagra. Inca din antichitate, ambarcatiuni de pe alte meleaguri, in special de pe coastele grecesti, acostau pe tarmurile sale, transformand acest tinut într-un spatiu de legenda. Cati oare stiu ca numele antic al orasului, Tomis, are rezonante mitologice?!

 

El provine din grecescul „temnos”, care se traduce prin „taiere” si este legat de expediția Argonautilor si de legenda Lanii de Aur. Ovidius, poetul relegat în cetatea de pe tarmul Pontului Euxin, aminteste de acest mit fondator în „Tristele” - „Acest loc fu numit apoi Tomis, fiindca se zice ca aici o sora a taiat membrele fratelui sau”. Sora era Medeea, fratele se numea Absyrtos, iar crima cumplita avea un motiv strategic. După ce a furat Lana de Aur, ajutat de Medeea, fiica regelui din Colchida, Iason a fugit pe mare cu celebra sa corabie Argo. Deoarece erau în pericol de a fi prinsi, fugarii au debarcat pe tarmurile Constantei de azi si l-au ciopartit pe fratele Medeei, aflat pe corabie. Capul i l-au infipt intr-o prajina, pentru ca regele, vazandu-l, sa se opreasca, sa-si jeleasca si sa-si ingroape odorul, lasand timp fugarilor sa se faca nevazuti. De atunci, asezarea de pe malul Pontului Euxin se cheama „Tomis”, pentru a aminti de taierea lui Absyrtos.

 

Cazino Constanta

Sursa foto


Aceasta este legenda. De atunci s-au scurs veacuri, iar Marea Neagra a fost martor al perioadelor de marire si decadere, de flux și reflux, ale vechiului Tomis, intemeiat de greci, civilizat de romani, ocupat de turci. A fost o vreme cand Constanta de astazi, cosmopolita, cu deschidere la Marea Neagra, avea aspectul dezolant al unui satuc turcesc neinsemnat, cu casute mici și saracacioase, cu strazi insalubre, unde doar ruinele vestigiilor aminteau de gloria de altadata. Pe atunci, gloriosul Tomis se transformase în Kustenge, iar Marea Neagra era doar o intindere de apa, cu importanta strategica și comerciala. Dar... doar atat! Plajele sale ramaneau pustii vara, lucru de neconceput in zilele de astazi cand mii si mii de turisti vin, in fiecare sezon estival, „la mare, la soare”.


Odata cu revenirea Dobrogei in granitele statului roman, in 1878, situatia avea sa se schimbe, in mai multe directii. In anii care au urmat, Constantei i se recunoaste imensul potential turistic: aerul curat, briza marii, baile de mare și de soare. In aceasta perioada se naste un simbol al Constantei, care dainuie si astazi: Cazinoul. O statiune balenoclimaterica abia constituita, asa cum era Constanta la acea vreme, avea nevoie de un spatiu de petrecere a timpului liber, de loisir, un loc special dedicat mai ales elitelor sau celor dispusi sa cheltuiasca, pentru a aduce capital acestui loc harazit cu atatea bogatii naturale.

 

Cazinoul din Constanta

Sursa foto

 


Cazinoul de acum a fost inaugurat pe 15 august 1910. Inaintea lui au existat alte doua edificii asemanatoare, despre care se vorbeste in presa vremii folosindu-se termenii kursaal, casina sau casin. Primul a fost construit la doi ani de la momentul istoric din 1878, in 1880, langa vechiul far atribuit genovezilor si al carui „descendent” se afla si azi. Casinul era loc de intalnire, de petrecere a timpului liber, mai ales seara sau noaptea, cand nu mai era vreme de plaja sau cand vremea nu permitea. Aici se organizau concerte, spectacole, se aculta muzica militara, se organizau baluri de binefacere.

 

Se simtea nevoia lui, mai ales pentru vilegiaturistii care bateau atata drum pentru a veni la bai de mare si de soare. Mai ales ca, asa cum se spunea într-un ziar local, „a face baie si a te inchide în casa nu este tot una cu a te plimba si a te distra”. Cu timpul, aceast local din paianta, captusit cu scanduri la exterior, se subrezeste. Constructia precara, compromisa de o furtuna hibernala, este inlocuita cativa ani mai tarziu, în 1982, cu o alta cladire, provizorie, situata în vecinatatea celei dintai (care a fost demolata), pe bulevardul Elisabeta si sprijinita pe piloni de lemn. Motivatia terminarii noului local este puternica, asa cum se arata si in documentele vremii: „Kursalul inceput trebue terminat, caci fara acest stabiliment, principala distractie a vizitatorilor statiunei nostre balneare s-ar compromite, si atunci paguba orasului va fi mai mare de cat sumele ce s-ar cheltui peste devizul primitiv cu terminarea Kursalului”.


Anii si furtunile au trecut si peste cel de-al doilea cazino, astfel incat, la inceputul secolului al XX-lea se simtea acut nevoia unui nou local, mai trainic. Contractul pentru executarea planurilor Cazinoului Comunal (la acea vreme, Constanta era comună urbana) a fost incheiat in vara lui 1903, intre Primaria Comunei Constanta si arhitectul Daniel Renard (1871-1935). Roman dupa mama si elvetian după tata, tanarul arhitect se născuse în Romania, in localitatea Dragomiresti din judetul Neamt. Stilul in care urma sa fie construit noul edificiu era Art Nouveau. Proiectul lui Renard, apreciat de liberali a fost contestat de opozitie, motiv pentru care planurile realizarii cazinoului ii sunt cedate arhitectului Petre Antonescu. Lucrarile sunt taraganate, astfel încât istoria consemneaza pentru acest edificiu trei fundații: prima, realizata sub conducerea lui Renard, a doua coordonata de Antonescu si a treia tot de Daniel Renard. Noua constructie nu s-a bucurat de mare succes, in epoca, fiind denigrata, mai ales de conservatori. Unii au asemuito cu un dric, altii cu o „matahala impopotonata cu tot felul de zorzoane”, altii au spus ca este „o babilonie de stiluri”, o „ciuperca”, o „sperietoare pe malul marii”, un „monstru international”.

 

Cazinoul Constanta

Sursa foto

 

Timpul a trecut, inversunarile s-au mai domolit, iar pe seama edificiului s-au pus tot felul de legende, inclusiv sinuciderile celor care au pierdut la jocurile de noroc. S-a spus si ca ar fi bantuit, afirmaţia fiind probata si de stadiul de ruina in care se afla acum simbolul Constantei, pe care il imortalizeaza orice turist, fie el roman sau strain, Cazinoul fiind cel mai fotografiat obiectiv turistic de pe intreg litoralul romanesc.


Daca exteriorul este inca impozant si atragator, Cazinoului ii lipseste gloria de odinioara. La sfarsitul anului 2014, Primaria a transferat Cazinoul Constanta in administrarea Companiei Nationale de Investitii, ca o ultimă solutie pentru a salva monumentul. 9,5 milioane de euro a alocat Guvernul pentru reabilitarea acestui edificiu-simbol al litoralului romanesc.


Va mai ajunge oare Cazionoul Constanta la gloria de odinioara? Ramane de vazut.

 

Echipa Vilegia


Blog | Harta Site | Vilegia Turism, Bd Tomis, Nr 269, Bl T4A, Ap.1, Constanta, 0341 418 410 | Copyright © 2016