Fiinte nobile, puternice si inteligente. Extraordinari tovarasi de drumi, tacuti, dar cu o multime de calitati. Acestea sunt doar cateva caracteristici care se pot atribui frumosului cal. Existenta omului se leaga de cea a cailor. Murgi, suri, negri, albi, roibi sau baltati, caii au insotit omul de-a lungul timpului, iar frumusetea si robustetea nobilului animal a fost imortalizata de mari pictori ai lumii.

 

Datorita lor s-au castigat razboaie, iar pentru unele popoare calul inseamna totul. Este celebra replica atribuita de William Shakespeare lui Richard al III-lea: „Dau regatul meu pentru un cal”, iar cei care isi aduc aminte de frumoasa poezie a lui George Cosbuc, „El Zorab” pot doar intui cat de mult insemna/ inseamna calul pentru poporul arab.

 

Herghelia Mangalia

Exista in Dobrogea un loc de o frumusete rapitoare, unde caii se simt la ei acasa. Locul acesta este situat la numai trei kilometri de Mangalia si la doar jumatate de kilometru de malul Marii Negre. Este cunoscut in toata Europa si nu numai ca fiind herghelia de la Mangalia. Este, de fapt, cea mai mare herghelie din sud-estul Europei si unul dintre cele mai importante si inedite obiective turistice de pe litoralul romanesc al Marii Negre, mai ales daca ne gandim la un tablou de povesti: cai galopand pe nisip, la marginea apei. Pentru ca, da, acest lucru se intampla, spre deliciul turistilor si al localnicilor. Intre statiunile Saturn si Venus, frumoasele animale sunt scose pe malul marii, periodic, fiind antrenate mai multe ore.

De Herghelia de la Mangalia se leaga numele a doi regi ai Romaniei: Ferdinand I si Mihai I. In timpul primului, in anul 1926, a fost semnat decretul de infiintare al acesteia. A murit un an mai tarziu, pe 21 iulie 1927, la Sinaia, la varsta de 61 ani, astfel incat nu a mai apucat sa-si vada visul de a vedea herghelia de pe malul Marii Negre. In anul 1928, la doi ani de la semnarea decretului, cand s-a construit acest stabiliment dedicat cailor, pe tronul Romaniei se afla, sub regenta, Mihai, fiul lui Carol, si nepotul reginei Maria și al regelui Ferdinand. Obiectivul principal era cresterea calului pursange arab, cea mai veche rasa de cai din lume. In momentul infiintari au fost adusi la Mangalia cai arabi crescuti la hergheliile din Jegalia, Cislau si Radauti. Intre 1936 si 1941, herghelia a importat din Polonia noi linii de armasari pursange: El-Sbaa si Nedjari.

 

Regele Ferdinand Regina Maria si Principele Nicolae

Complexul de la Mangalia, populat numai de cai de rasa - pursange arab, semigrei si cativa ponei - se intinde pe o suprafata de peste 580 hectare, din care peste 400 sunt destinate cultivarii cu plante furajere, care sa asigure necesarul de hrana pentru cei peste 350 de cai. Herghelia dispune de un hipodrom de trap si galop bine amenajat, care se desfasoara pe o suprafata de 19 hectare, fiind singurul din tara conceput special pentru cursele de galop. Aici, in timpul sezonului estival, din iulie pana in septembrie, se organizeaza curse de cai la care participa herghelii si crescatori particulari din toata Romania.

Tot la Herghelia Mangalia se poate practica echitatia, se pot efectua plimbari de agrement - calare sau cu trasura - de-a lungul Mării Negre. Un adevarat spectacol si o amintire unica pentru cei care aleg acest mijloc unic de a-si petrece timpul liber. Armasarii pursange arab sunt antrenati zilnic de cei opt jockey ai hergheliei. Fiecare are in responsabilitate cate cinci exemplare. Antrenamentul de opt ore pe zi pentru fiecare dintre jockey alterneaza cu reprize de trap, galop, galop intins si plimbari uşoare. Un cal bine ingrijit ajunge, de obicei, la varsta de 30 de ani. „Recordman”-ul de varsta de la Herghelia Mangalia a fost roibul cu coama neagra Nedjari, armasarul Regelui Mihai, care, in 1946, a murit la venerabila varsta de 34 de ani.

 

Herghelia Mangalia Litoral Romania

Putini sunt cei care stiu ca pursangele arab de Mangalia a fost vedeta incontestabila a mai multor filme romanesti, turnate si la malul marii, printre care „Mihai Viteazul”, regizat in 1971, de Sergiu Nicolaescu. De altfel, celebrul regizor a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai cailor de la Mangalia, fiind nelipsit in timpul verii de la cursele de galop.

Amintind de regii Romaniei, de Ferdinand si avand sub ochii mintii imaginea cailor, contopindu-se cu cea a nispului si a valurilor Marii Negre, poate ar trebui sa ne amintim de regina Maria si dragostea ei pentru nobilele animale, despre una dintre marile sale pasiuni, echitatia.

In memoriile sale, reunite sub titlul „Povestea vietii mele”, Regina Maria aminteste de aceasta pasiune din copilarie:echitatia, dar si despre alte sporturi, despre „fair play”: „Noi, copiii, fuseseram crescuti după sistemul specific britanic, intr-o mare iubire de sport, caruia ii dam mare importanta, mai ales in ceea ce englezul numeste „fair play”. Aceasta insemneaza respectarea regulilor jocului, oricat te-ar costa ea. Aveam o parere sanatoasa despre viata, dar cam neslefuita, simplista am putea zice. Dadeam o mare insemnatate frumusetii corporale si izbanzii staruintelor fizice si ne luptam din rasputeri ca sa nu fim batute la nici un joc, sa nu recunoastem niciodata că suntem ostile sau descurajate sau ca nu suntem in stare sa facem ce faceau tovarasii nostri. Nazuintele noastre, poate, nu prea erau inalte, dar nu ajungeau sa faca din noi fiinte pe deplin fericite si cu suflet curat. Orice straduinta fizica mi se parea fireasca, iar vitregia vremii niciodata nu ne-a impiedicat sa iesim din casa. „On bravait tous le temps”. Eram niste mici salbatice, voinice si calatoria era cea mai mare placere a noastra. Caii jucau un rol neasemnat de mare în viata noastra si nu-mi puteam îinchipui cum sa-i placa cuiva mai bine sa se intoarca acasa in trasură decat sa ramana in sa, chiar daca il apuca furtuna pe drum. După legea noastra, nu trebuia niciodată să te dai jos după cal, oricat ar fi fost vremea de rea si de aspra”.

 

Herghelia Mangalia Obiectiv Turistic

De asemenea, Regina Maria tinea la vechea traditie ca la aparitiile in public, regele si regina sa fie calare si nu in trasura. Asa s-a intamplat si in momentul revenirii in Capitala, pe 1 Decembrie 1918, atunci cand suveranii au incalecat inca de la Gara Mogosoaia, parcurgand astfel intregul drum pana la statuia lui Mihai Viteazul. La fel s-a intamplat si dupa incoronarea de la Alba Iulia in zilele de 15-16 octombrie 1922, la intrarea triumfala in Bucuresti, cand regele si regina au fost calare, in ciuda vremii deloc prietenoase.

Ca o dovada a iubirii pe care a manifestat-o fata de aceste animale nobile, conform dorintei sale testamentare, calul sau favorit, insotit de un ofiter din Regimentul IV Rosiori, regimentul Reginei, a pasit imediat in urma afetului de tun pe care era asezat cosciugul regal. La scarite erau legate cizmele de calarie ale Reginei. Abia la o anumita distanta venea regele Carol al II-lea, iar in urma sa, conform protocolului, membrii familiei regale. Astfel, primul loc de onoare l-a avut nu regele, ci un ofiter si bineinteles calul. Astfel se dusa mai departe o veche traditie nobiliara conform careia legatura cal-calaret nu dispare nici dupa moarte, calul insotindu-si stapanul, purtandu-l spre vesnicie, asa cum il purtase si in viata.

Si poate asa, dupa aceste evocari din alt veac, o veti vedea pe regina Maria calarind pe malul Marii Negre. Asa cum ii placea, asa cum facea adesea, cand venea aici. La Castelul sau din Mamaia, de pilda.

 

 

 

 

 

 

 

Echipa Vilegia Turism


Blog | Harta Site | Vilegia Turism, Bd Tomis, Nr 269, Bl T4A, Ap.1, Constanta, 0341 418 410 | Copyright © 2016